Timp oprit


Cu-a tale brațe roata vremii ai oprit,
două decenii îndărăt ai mai rotit,
și am gustat cu gura foc pe gura ta,
acum făptura-n rugu-acesta doar se vrea .

Cântau zefiri în șoapta ta la nesfârșit,
minciuna dulce - doar atât am auzit,
căci se desfată-auzul meu în vocea ta,
când spui: pe mâine, scumpo, vezi, nu mă uita ...

Cuprind cu ochii chipul tău atât de drag,
aproape-aproape-n Universu-atât de larg,
pe orice stea găsesc de-acum doar fața ta,
obrazul tău pe pieptul meu să cadă-aș vrea.

Să ard în pară, când mă strângi cu drag la piept,
să-ți mângâi glasul, când minciuni îmi spui incet,
să fim aproape, contopiți într-un destin,
să schimb pe miere-această cupă de pelin.