Monotone zile
lunecă, se duc,
cad din toamnă file
și se-aştern sub nuc.
Undeva în vară
tu ai mai rămas,
contopit c-o seară
și al nopţii glas.
Însă bruma toamnei
intrară-n curtea ta,
alte griji te-ndeamnă,
tu mă uiţi deja.
Chiar de timpul zboară
și nu eşti al meu,
într-un colţ de vară
te-oi găsi mereu.
