Ce-i fi simțit tu, Mamă, la strigătu-i di-ntâi,
în prozele nocturne veghind la căpătâi?
Când te rugai să-ți crească, puterilor de Sus,
să fi știut tu oare c-un geniu ai adus?
Știai că prin decenii pe bolta celor mari,
lumina frunții sale să nu poți s-o compari?
Că Franții și Germanii vor fi discipoli lui,
că pentru națiune altă speranță nu-i?
Să fi știut, tu, Mamă, atunci, că-n fața ta
atâtea frunți și inimi ți se vor inchina,
să îți sărute mâna azi un popor întreg,
pentru acest miracol - feciorul tău OLEG!
