Văzduhul se dizolvă-n curcubeie,
un rug din piept încape-ntr-o scânteie,
a revenit aprilie din vis,
aduse-s toate cu al tău surâs.
Un foc de artificii este veacul,
în februarie-nflorește macul,
un tunet în furtună a muțit.
Atâta soare-i azi, tu ai zâmbit!
E veșnic mai, cireșii sunt în floare,
o tâmplă îmbrumată nu mai doare,
am aripi sub călcâiul obosit:
un zâmbet cald tu azi mi-ai dăruit!
Nu plouă pleoapa de acum, nici cerul,
în vers stelar le-a îmbrăcat misterul,
și visul se înalță din tăciune:
tu cu un zâmbet ai făcut minune!
