Din calendar o filă-a mai cazut,
a mai trecut o umbră peste față,
de o plecare-n noapte mai ascult,
înc-o bucată am mai rupt din viață.
Surâsul a pierit și în zadar
oglinzii căutăm îndreptățire,
stăpân ne este timpul cel fugar,
nedefinind cuvântul fericire.
Părea că este, dar de-acu'-i în tren
noi i-am vorbit de zările albastre,
și uite, cum grăbite zile cern
de mal apropiind luntrile noastre.
Ce vom găsi atunci din ce-am avut,
când în sfârșit ne-om regăsi în gară?
Eu o străina, tu - necunoscut,
iar visul nostru, doar o grea povară .
