Azi, profesorule, de ziua ta,
din toamnă aurul ți-aș da,
din înălțime - veșnicia,
în viață - numai bucuria.
Din anu-ntreg - doar primăveri,
tihna amurgului - din seri,
nectarul florilor de mai,
fidelitatea istui grai.
Ți-aș da din lanuri siguranța,
din vârstă, eu ți-aș da speranța,
pe scena vieții - primul rol,
și pacea harnicului sol.
Ți-aș da și cântecele noastre,
și toate zările albastre,
mult optimism în an ce vine,
onoare-n ziua cea de mâine...
Și nu mă satur de a-ți da,
azi, bunule, de ziua ta,
căci de la tine am de toate
și-nvățătura de-a-le-mparte.
