Tu ai plecat căci n-ai putut
aici să te găsești,
ori soarta ce ți s-a propus
n-ai vrut s-o mai primești.
Sau zborul ți-a fost prea-n înalt
și-aripa ți s-a frânt,
sau prea ai obosit de ploi,
de arșiță și vânt.
Ai vrut să vezi cine-o să plângă
la plecarea ta?
Și poate ai sperat că unii
nu te vor uita?
Dar numele-ți precum și chipul
se destramă-n ani
și a rămas numai atâta:
doi copii orfani.
