El ca o mare prinsa in furtuna ,
Ea – barca dintr-o coaja de aluna ,
Alaturea in orizontul zbuciumat
Zislind prin geamatul indurerat .
Dar marea uite- o cum se ogoieste ,
Barcuta linistita cum pluteste ,
Si e atita cer si soare-n jur ,
I-atita pace- n infinutul dur .
Micuto , ce naiva ti-e speranta ,
Au , nu e plina de surprize viata ?!
Iar se posomoraste drepartare
Furtuna cruda iar inghite marea .
Din nou cu indirjire aruncata
Din val in val pe- ntinderea –nspumata
Si nu-ti ajung vointa si putere
La pace si la liniste sa speri .
Dar fortele de sus s-au indurat –
Linga un mal stincos ai ancorat .
Si-acum departe de fiorul marii
In pace , dar in culmea disperarii .
Esti barca fara mare , fara val
Ademenita de furtuna , dar pe mal
Te tine soarta care data ti-e de sus –
Furuna-n rasarit dar tihna in apus .
