Ce crudă eşti tu uneori
și ne-ngăduitoare,
ba ne ridici, ba ne cobori,
ne dai ba ploi, ba soare.
Ne porţi pe lamă de cuţit,
ades ne treci prin pară,
dar când te-apropii de sfârşit,
te vrem din capăt iară.
Chiar pleata de ni s-a albit,
de ni-i brăzdată faţa
și ne e pasul ostenit,
te adorăm, o, viaţă!
