Dezarmată

Te-am alungat, nu vreau să te mai știu,

la geamuri și la uși am pus lăcată,

stăpână eu pe inimă-am sa fiu...

Ah, de ce gândul spre-al tău chip mă poarta?

Pe nume să mă chemi, ți-am interzis,

nici să privești nu vreau în partea mea,

n-am să te las să-mi vii nici chiar în vis...

Ah, de ce mâna-n palma ta se vrea?

Sa nu-ndrăznești vre-o dată să te-arăți

în ochii mei, sau să te-atingi de mine,

voi șterge al tău nume de prin cărți...

Ah, mă topesc numai gândind la tine.

Iubite, dezarmată-s, cum să lupt,

cu chipul ce mereu mă urmărește,
tu libertatea-n mici bucăți mi-ai rupt
și dor de tine-n fire se zidește.