De toate-am încercat deja:
și zbor, şi umilinţă,
a ţine minte, a uita,
a aproba căinţă.
Dar nu-mi venea a cuteza
să cad fără de jenă
la para ochiului de stea
pe-a pasiunii pernă.
Pentru o clipă să trăiesc,
să nu existe mâine,
să uit, din vis când mă trezesc
o nouă proză vine.
Dar ieri ne-am înfruptat timizi
din cea otravă dulce,
nici nu gândii c-ai să aprinzi
sălbatic foc atunce.
Acum, vezi, timpul s-a oprit,
trăim doar pentru-o clipă.
Privim tăcuți prin infinit
cu teamă de risipă.
