Dedicație femeii



Femeie, tu, și roabă, și regină,
ai fost și ești în univers stăpână,
la centru tu ramâi să fii în toate:
în adevăr, minciună și dreptate.


În fața ta îngenunchează prunc și domn,
și de veghezi, sau cufundată-n somn,
ei caută spre chipu-ți cu-ncântare,
a ta așteaptă  binecuvântare.


Tu ai știut mereu ce-așteaptă ei,
De-aceia cresc pe nume de femei
minuni născute-n inimi de bărbați,
caci aripi tu le dai și îi înalți.


Ești un izvor imens de energii,
pentru iubit ajunge, pentru fii,
și nu te cruti când pe altarul lor
rămâi un scrum, o lacrimă, fior.


Căci fericirea ta e doar atunci:
când viața o împarâi la prunci
și celui ce dorești să-l ai la braț,
cu ei tu cazi, cu ei tu te înalți.


De-aceia tu, ce arzi  precum o torță
și dai lumină, dragoste și forță,
să nu știi nici odată de trădare,
de pierdere, de lacrimi, zbuciumare.


Să nu-ți inmormântezi nici când copiii,
Să-ți poarte cinste fiicele și fiii,
sa nu fii roabă, fii mereu regina,
pentru întregul univers stăpână.