Cine?

Cine ești, privire înfocată,

glas de mierlă cu cuvinte dulci,

visul ești, ce l-am avut odată

în trecutul jun, ești cel de-atunci?

Astăzi nu-ți șoptește amintirea

vre-o secvență unde-am fost si eu?

Recunoști in ochii mei privirea

ce te căuta atunci mereu?

Cei dintâi  fiori născui odată,
erai cel mai drag, mai minunat,
te păstram în dorul meu de fată,
dar au fost ninsori, te-au spulberat.

Firea-mi simt și-acum încolăcita

de-al tau brat, când te-am avut bărbat...

Mi-ai dat doar o clipă fericită

și-ai rămas de-a pururi neuitat.