Cenușa



Din nou în palme ţin cenuşă,
cenuşă-s toată eu,
tăciuni e casa-mi până-n uşă,
tăciuni e drumul meu.


Din șoapta ta când m-am aprins,
nevrând să mă mai sting,
eram prizonier învins,
pe tine să te-nving. 


Cu sete vrui să savurez
acei fiori târzii,
să fiu în zbor, să mai visez
tu aripă să-mi fii.


În nişte zile am trăit
romanțe pentr-un veac,
însă povestea s-a sfârşit,
în scrum de-acuma zac.