O glumă-aeriană, o splendoare,
orbitele-n mișcare s-au atins,
ne ispiteau, dorind să ne-nfioare,
ne-ademeneau întru-un mister aprins.
Ne sufocam de-atâta încântare,
o clipă cât o viață ne era,
noi încercam timizi, cu-nfrigurare
să-nveșnicim un vis ce ne leaga.
Dar lacomi și nerăbdători din fire,
naivi fiind, niște copii cărunți,
flămânzi și insetați de fericire
și deznădăjduiți de anii mulți.
Ne-am aruncat nebuni in cea
splendoare,
un însetat într-un pahar cu vin,
că ardem pân' la scrum și că ne doare,
nu ne păsa, speram că e destin.
N-a fost decât o glumă-aeriană,
orbitele-n mișcare s-au atins,
lăsându-ne pe vise câte-o rană,
iar în speranțe numai vreascul stins.
