Un iepuraș de soare să fi fost,
sau un salut de astru în cădere,
scânteie-n noapte cu-al său tainic rost,
sau un nimic schimbat pe o avere?
Sau poate o iluzie-n pustiu,
născută din dorința noastra muta,
sau poate-o șansă de la
Domnul viu,
din dragostea și mila lui prea multa?
Orice n-ar fi, din nou ne-a âncântat
e inutila-acuma încercarea,
de-a înțelege, cum ne-am ânălțat,
și unde va urma aterizarea.
Neântinată, numai, să păstrăm,
această clipă-n spații infinită,
ca doi copii curați s-o savurăm,
să n-o rănim, momiți de o ispita.
