Sub fruntea ta încape universul,
în gura ta se îndulcește versul,
sub palma ta ghețarul se topește,
privirea, toamna rece încălzește.
Tu știi a naște-nțelepciuni și vise,
a ține-n palme câmpuri necuprinse,
aduci în clase mări și oceane,
stingi și dezlănțuiești din cărți vulcane.
Știi a așterne drumuri nesfârșite,
pe-adânc de mări, pustiuri neumbrite,
de tine nici o taină nu-i ascunsă,
nici o povață nu o lași nespusă.
În inimă aduni mii de destine,
de așteptare brațele-ți sunt pline,
și gândul prin regrete nu te poartă,
când pe altar sacrifici viața toată.
Nu te-ntristează iarna de pe frunte,
nici pasul, ce nu vrea să te asculte,
căci te-ai sădit cu fir si picatura,
în soarte june-ai pus a ta faptură.
Acum ai primăveri in orice toamnă,
în ochii tuturor ești o icoană,
de numele-ți se-ating cu plecăciune:
caci PROFESOR este divinui-ți nume.
