Îndepărtat

Mai ține minte brațul meu căldura ta,

mai sângereaza-n piept o așchie de stea,

mă urmărește-acea privire, când plecai,

ah, ce naivi, mai căutăm un colț de rai.

Departe ești, și tot ce fierbe-n pieptul tau,

e-al meu suspin, 
De-ți este bine, de ți-e rău

nu eu te-alin,

cu cine vii spre răsărit,

e taina ta.

Și-astfel va fi la infinit,

ca nu șu da...

E drumul lung fără odihna la popas,

singurătatea, asta-i tot ce mi-a ramas,
dizolv durerea în amurgul vinețiu,
e orizontu-nstrăinat, ursuz, neviu.

Mă resemnez cu un destin amar și dur,

mă învelesc în pânza recelui din jur

și nu mai simt nici bucurie nici regret,

sunt ciob te piatră, nici nu știu de mai aștept.

Voi nvăța o viață-n care tu nu ești,

până revii canonu-acesta să oprești,

alint nesomnul pe ochi rece și uscat,

nu pot primi că tu nu ești...
De ce-ai plecat?