Mă mai întreb, ce-a fost, iubite,
aprilu-acesta îmbrumat?
Ca visul te-ai ivit cuminte,
singurătatea mi-ai curmat.
singurătatea mi-ai curmat.
A fost o scurtă aventură,
ce peste zi se va uita?
O scurtă febră cu arsură
ce urme-adânci nu va lăsa?
Dar frică mi-e, că plasa-n care
făr-să ezit m-am aruncat,
nu-mi mai dă șansă de plecare -
din mărul Evei am gustat.
din mărul Evei am gustat.
Și am rămas pe veci flămândă
de gura ta, să-ți stau la piept,
când dorul firii stă la pânda
și mă îndeamnă să te-aștept,
mă-ndeamnă să aleg destinul,
unde-mi ești totul, dar nu ești -
îmi este lipsa ta pelinul
și dulce e, când te ivești.
