Alinare


Cad filele șuvoi sub pana mea,
precum se scutur frunzele în toamnă,
adun cu grijă buchia din stea
și fug neîndrăznind să stau din goană.

În iureșul acesta de mișcări
și de cuvinte-n grabă așternute,
pentru dureri să caut alinări,
pentru suspine umede și mute.

Să nu-nțelegi când plouă și când plâng,
căci nu pricep, e-o nouă poezie,
sau o durere ce încerc s-o sting
cu rima, ce o simt în mine vie.

Când lângă mine-i numai lipsa ta,
în grabă mă arunc spre-o filă nouă,
numai așa aproape te-oi avea,
așa-ți ating cu gura geana-n rouă.