Când pleci, „adio ” zic mereu,
căci mâine cine ştie
unde-i fi tu, unde-oi fi eu
și-aici cine-o să fie.
În orice zi mă tot învăţ
a duce-o fără tine,
dar de-o nădejde mă agăţ,
măcar să mă aline.
Nu eşti decât un meteor
în lumea asta vastă,
cu scurt prezent, făr' viitor,
dar ce privire castă!
De-aceea mor atunci când pleci
și-nvii gândind la tine,
când peste-a mele pleoape reci
a ta icoană vine.
