Ca roua pe petale –
Stropii vii de apa sfinta
Jocul privirii tale
Ma tulbura , ma-ncinta .
Si- asemeni ne-o sageata
Cu virful in otrava
Las firea sa-mi strabata ,
Sa cad cuprinsa-n lava .
Si-abia , palind in flacari
De jar intemnitata ,
Incerc sa-mi rup privirea
De joaca blestemata .
Dar cind de-acum pierduta –
Supusa sclava firii ,
Din apogeu cazuta
In poalele iubirii .
Si deznadajduita
Ma lupt , ma smulg din plasa ,
Dar inima smintita
De-otrava , nici ca-i pasa .
Si din acest incendiu
O ruga –nalt spre cer
O , Doamne , ma pazeste
De-acest dorit mister .
Ma rog , din nou ma smulge
Din patima ce-o cat ,
Insa in haul dulce
Mi –e frica sa nu cad .
